„DNA-ul pădurilor” confirmă o altă stare de urgenţă

Da, încep să simt, mai ales dimineaţa, ce înseamnă ieşirea din starea de urgenţă. Oraşul face zgomot de la primele ore, străzile sunt iarăşi pline de maşini, iar noxele tatonează timid atmosfera care, timp de două luni, şi-a făcut ceva provizii de ozon. Încet, încet, poluarea îşi reintră în drepturi. Partea bună e că avem din nou activitate productivă, aia care e în condiţiile astea… infecte, fiindcă altfel nu se poate: PIB-ul nu creşte dacă stăm acasă!

Să fim, deci, pozitivi şi, în acest spirit, să trecem în revistă o iniţiativă concretizată în timpul crizei sanitare şi economice pe care o parcurgem. Zilele trecute, la propunerea USR şi cu voturile PSD, a trecut de Camera Deputaţilor un proiect de lege care înfiinţează „DNA-ul pădurilor”. Mai exact, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Mediu. Hopaaa! „Bă, eşti nebun?!”, parcă îl şi aud exclamând pe Firicel din serialul „Las Fierbinţi”. Vasăzică, vom avea o structură specializată, cu procurori şi ofiţeri de poliţie judiciară, care se va ocupa de tot ce înseamnă infracţionalitate de mediu, la nivel central şi teritorial. Inclusiv de conducerea, supravegherea şi controlul activităţilor tehnice din cadrul urmăririi penale, efectuate de specialişti în domeniul informatic, domeniul silvic, al calităţii apei, aerului, solului, al gestiunii deşeurilor, al emisiilor industriale etc. Aşa sună teoria…

Dacă trece şi de Senat, şi de preşedintele Klaus Iohannis, proiectul va deveni lege. Şi poate că doar aşa vor înceta în România tăierile „la ras” ale pădurilor, cu acte în regulă sau fără acte, despre care noi scriem de 30 de ani încoace! Poate că doar astfel – printr-o structură specială, alta decât Garda de Mediu şi multe corpuri de control! – vor fi oprite furturile masive de lemne, cu autocamioanele care, până mai ieri, zburdau realmente pe şoselele din nordul judeţului! Mă întreb, totuşi, de ce ne-au trebuit trei decenii de defrişări şi de poluări ca să înfiinţăm o astfel de structură? Că – slavă Domnului! – toată lumea vedea ce se întâmplă, iar informaţiile în acest sens erau la ordinea zilei. Ce interese de gaşcă au fost mai presus de această bogăţie strategică, nepreţuită, a ţării noastre, încât abia acum pare că ne trezim la realitate? Ce să spun? „DNA-ul pădurilor” va avea mult de muncă; are marfă din plin. Oameni incoruptibili îi mai trebuie!

Pentru lupta cu noul coronavirus am suportat cu toţii timp de două luni o stare impusă de urgenţă. Guvernul a scos în stradă poliţişti, jandarmi, dar şi Armata, ca să ne ţină în case, feriţi oarecum de pericolul infectării. Eu, unul, cred că şi defrişarea masivă a pădurilor – repet, bogăţie strategică! – presupunea instituirea unei stări de urgenţă. Cu tot ce decurge de aici, că acum ştim: ordonanţe militare, restricţii, amenzi uriaşe, poliţişti, jandarmi şi Armată în stradă. Exagerez puţin, dar îmi vine să spun că jaful codrului „frate cu românul” numai cu trupe armate putea fi stăvilit, în condiţiile în care mafia nu părea deranjată de presă, de acţiunile unor ONG-uri sau de iniţiativele timide ale câtorva politicieni cu simţ civic. Or, înfiinţarea acestui „DNA al pădurilor” confirmă urgenţa din domeniu.