Nationalizarea gunoiului: cum a reusit statul sa paralizeze circuitul reciclarii deseurilor

Dupa noua lege, in centrele de reciclare ajunge din ce in ce mai putin gunoi FOTO: Marian Buga / Mediafax

O lege care ar trebui sa rezolve problema gestionarii deseurilor din Romania arunca in haos intreaga industrie de reciclare si loveste exact in sectorul care functioneaza cel mai bine: reciclarea ambalajelor. Actul normativ creeaza un blocaj in sistem, iar perspectivele sunt dramatice: in timp ce riscam alte sanctiuni europene, firmele afectate se pregatesc deja pentru disponibilizari, iar Romania se ingroapa din ce in ce mai mult in propriul gunoi. Dupa intrarea in vigoare a noii legi, centrele de reciclare raporteaza cifre cu 70-80% mai mici ale cantitatilor de deseuri care le intra pe poarta!

• Inainte de a fi un subiect de bonton, felul in care o tara isi administreaza deseurile da masura respectului pe care conducatorii il au fata de mediu, dar mai ales fata de propriii cetateni. Şi asta pentru ca, inainte de a ne simti bine ca suntem ecologisti si ca salvam natura aruncand PET-urile la locul special, e nevoie ca un intreg sistem sa fie bine pus la punct si sa duca pana la capat procesul de reciclare. Altfel, efortul individual al fiecaruia dintre noi, e complet inutil.

• Pana in acest an, colectarea deseurilor se impartea, mai degraba informal, intre serviciul de salubritate contractat de fiecare primarie in parte si mai multi operatori privati: salubritatea colecta in special deseurile umede (gunoi menajer), iar privatii valorificau materialele reciclabile. Rezultatele erau insa diferite: in timp ce la capitolul reciclarea ambalajelor am reusit sa atingem angajamentele fata de Comisia Europeana (50%), la deseurile municipale nu am reusit sa depasim nici macar 13%.

• In ultimii ani, CE a avertizat Romania, in repetate randuri, ca risca sanctiuni daca, pana in 2020, nu-si va atinge tintele asumate. Nici aceste somatii, nici riscul unor sanctiuni de 200.000 de euro pe zi nu au schimbat nimic. In aprilie anul trecut, Comisia Europeana a anuntat autoritatile romane ca, in lipsa unor masuri concrete, va suspenda platile pentru programele de mediu.

• Asa au aparut Ordinul de Ministru 1362/2019 si Legea 31/2019, intrate in vigoare la mijlocul lunii trecute. Insa, in loc sa-i sustina pe cei mai eficienti actori din sistem, cele doua acte normative elimina din circuitul reciclarii tocmai firmele private, singurele care s-au ridicat la standardele europene.

• Drept urmare, responsabilitatea colectarii selective si a valorificarii deseurilor va reveni acum in sarcina unui singur agent: serviciul de salubritate. Iar proba competentei si a preocuparii salubristilor cu privire la valorificarea deseurilor se vede in aceasta statistica europeana care plaseaza Romania pe locul doi in clasamentul celor mai murdare tari: 69% din deseuri sunt depuse la groapa. Cu o sarcina in plus pe cap, salubristii se afla in situatia de a depozita si mai multe deseuri la groapa de gunoi. Iar acest lucru nu va conveni deloc Comisiei Europene.

• Efectul schimbarilor legislative se vede insa cel mai clar in cifrele reciclatorilor, care in luna ianuarie nu au mai avut de ce sa-si deschida portile. De pilda, cantitatea de PET-uri si de sticla procesata de Green Group, cel mai mare parc integrat de reciclare din Europa de Sud-Est, a scazut cu 70-80% fata de luna ianuarie a anului trecut. „Autoritatile locale, care azi au exclusivitate prin firmele de salubritate, nu reuseau oricum sa stranga decat o cantitate marginala, de aproximativ 10%, asa ca procentul n-ar trebui sa fie deloc surprinzator“, spune Constantin Damov, cofondator Green Group.

• In plus, desi cele doua acte normative impun schimbari serioase in circuitul reciclarii in Romania, nimeni nu a prevazut si cum se va face, in mod practic, acest lucru. Drept urmare, industria a paralizat. Iar in timp ce firmele colectoare, fabricile de reciclare, salubristii si producatorii de bunuri ambalate se plang ca blocajul institutional le afecteaza grav afacerile, autoritatile abia descopera ca au o problema.

• Primariile, institutiile care ar trebui sa gestioneze noile modificari legislative, sunt depasite de birocratie si ridica din umeri. In absenta normelor de aplicare, nimeni nu mai stie ce fel de contracte trebuie sa incheie si cu cine va face acest lucru. „Un primar m-a intrebat pe mine cum sa procedeze cu documentatia impusa de noua lege“, spune reprezentantul unui operator de salubritate.

Cum functiona reciclarea inainte de noua lege

Viata unei sticle de plastic nu se opreste si nici nu ar trebui sa se opreasca atunci cand este aruncata la cosul de gunoi. Şi asta pentru ca legea il obliga pe producatorul de suc, lapte sau apa minerala sa recupereze cat mai multe din ambalajele pe care le pune pe piata.

Pentru a-si indeplini obligatiile legale, deci pentru a nu umple gropile de gunoi cu sticle de plastic sau cu cine stie ce alte ambalaje, compania producatoare plateste o firma privata de colectare. In baza autorizatiei de la Agentia Nationala pentru Protectia Mediului, aceasta poate aduna cate sticle vrea din gospodarii, restaurante, baruri si cafenele (adica din locurile in care ajung multe din sticlele goale dupa ce continutul din ele este consumat). E o afacere din care castiga toata lumea: producatorul isi indeplineste tinta de reciclare impusa de lege, colectorul are o activitate profitabila, iar tot procesul contribuie decisiv la indeplinirea tintei de tara cu privire la reciclare.

Cu 25.000 de producatori si 4.500 de colectori, sistemul functioneaza ca o piata libera de sine statatoare, iar eficienta sa se vede in cifre: sectorul revalorificarii ambalajelor este singurul in care Romania a reusit sa atinga tintele de reciclare asumate in fata Comisiei Europene.

Asa functiona industria reciclarii pana la inceputul acestui an. Numai ca, in Romania, atunci cand lucrurile merg cat de cat bine, ceva trebuie corectat, iar politicienii se pricep cel mai bine la asta.

Gunoiul trece prin curtea primariilor

Asa ca, din acest an, statul rupe acest lant functional si pune in centrul circuitului o institutie care pana acum avea un simplu rol birocratic: primaria. Pentru a-si desfasura activitatea in continuare, colectorii privati trebuie de-acum sa obtina autorizatie si de la autoritatile locale. Numai ca primariile deja gestioneaza deseurile municipale prin serviciile de salubritate si n-au niciun interes sa semneze alte intelegeri.

Şi nici macar nu stiu cum sa faca acest lucru, intrucat nimeni nu s-a consultat si cu Ministerul Finantelor pentru a stabili cum se pot aplica noile prevederi legislative. Consecinta: „Cand deschizi discutia despre Legea 31 sau despre Ordinul de Ministru, primarii se uita la tine ca la extraterestru. Exista o teama la nivelul primariilor de a semna contracte, pentru ca nu stiu cum sa le interpreteze, cum sa le semneze“, spune Geanin Şerban, director Eco Rom Ambalaje, companie ce reprezinta producatorii.

„Primarii sunt depasiti in acest moment, pentru ca, din punct de vedere birocratic, ei nu stiu ce rol vor juca in acest lant. Sa faca act aditional, sa faca un protocol, sa faca ei facturi si sa factureze mai departe sau doar sa supervizeze tot procesul, dar sa iasa din circuitul financiar. Un primar m-a intrebat pe mine cum sa procedeze cu documentatia impusa de noua lege“, spune unul dintre operatorii de salubritate din Capitala.

Ba chiar daca s-ar gasi un primar mai indraznet, colectorii privati tot n-ar avea de ce sa mai ajunga pe la restaurante in cautare de PET-uri, sticla sau aluminiu. Şi asta pentru ca Ordinul de Ministru 1362/2019 le impune producatorilor sa-si recupereze ambalajele exclusiv din curtea salubritatii. Iar banii pe care acestia sunt obligati sa-i plateasca trebuie neaparat sa treaca prin registrele primariei. Practic, incepand din acest an, firmelor private li se interzice prin lege sa intre pe piata ambalajelor primare. „Un flux privat devine buget local“, spune Constantin Damov, cofondator Green Group. Iar sumele care ar trebui rulate se ridica la 200 de milioane de euro pe an, sustin producatorii. Care, pana la urma, sunt dispusi sa plateasca oricui acesti bani cata vreme isi realizeaza obiectivele de reciclare.

Totusi, daca serviciul de salubritate nu reuseste sa colecteze indeajuns de multe deseuri reciclabile, buni de plata sunt tot producatorii. La recipientele din sticla, cota de reciclare este de 65%. Practic, daca o fabrica de bere pune in vanzare 100 sticle de bere, iar pe banda de reciclare nu ajung macar 65 de sticle goale, fabrica de bere este buna de plata.  Amenda este de 2 lei pentru fiecare kilogram lipsa. Insa aceasta situatie aduce cu ea si alte necazuri: cata vreme producatorii nu reusesc sa recupereze ambalajele, gropile de gunoi din Romania se vor umple din ce in ce mai mult. Or, pana in 2020, Comisia Europeana ne-a impus sa reducem cantitatea de deseuri depozitate cu 50% – in caz contrar, procedura de infringement presupune penalitati de 200.000 de euro pe zi. De data aceasta, platiti din bugetul national.

Ce face salubritatea

Operatorii de salubritate sustin insa noile modificari. „Orice primarie, atunci cand vine vorba de programe adresate unei comunitati, va prefera unitate, coerenta. De aici vine problema unui singur operator si mai multi colectori, fiecare cu zona lui“, sustine Dan Ceausescu, director general SC URBAN SA.

Primarii pot sa aleaga orice operator, insa, pentru a semna cu un colector privat, trebuie organizata o licitatie si nimeni nu are timp de formalitati, explica acesta. „Colectorii privati sunt buni, dar ei sunt selectivi. Singurul operator caruia i se poate cere sa colecteze de la toti este salubistul. El e deja prezent in tot cartierul, asa ca e usor sa i se spuna: de maine, bagi si colectare separata“.

Dar aceasta extraoptiune, care presupune o reorganizare serioasa si investitii importante, ar putea veni la pachet cu o majorare a tarifului pe care cetatenii il platesc pentru ca masina de gunoi sa le ridice separat deseurile, crede Raul Pop, consultant si activist de mediu.

De partea cealalta, producatorii si colectorii privati se intreaba daca serviciile de salubritate sunt pregatite pentru o astfel de sarcina, cata vreme pana acum nu au putut demonstra acest lucru. „Neexistand o infrastructura si o capacitate a firmelor de salubritate, materialul va fi colectat in continuare in amestec si va sfarsi la groapa de gunoi. In felul acesta, producatorii nu vor putea directiona fonduri pentru colectarea selectiva a ambalajelor, iar tara se va umple de gunoaie!“, spune Constantin Damov.

Efectul vizibil al recentelor modificari legislative: muntii de gunoaie sunt din nou in crestere. FOTO: Mediafax

In timp ce autoritatile locale ridica din umeri si asteapta sa li se intample ceva, iar salubristii pariaza in orb pe propriile scenarii, cei care pierd cu adevarat in acest haos legislativ raman producatorii si firmele colectoare. Fara stimulentele de la producatori si fara posibilitatea de a mai face turul asociatiilor de proprietari si al restaurantelor, firmele de colectare se vad in situatia de a-si recicla propriile afaceri. „Intr-o jumatate de luna s-au retras, la nivelul unui judet, 60 de colectori. Acest gol ar trebui umplut peste noapte de o singura entitate: salubritatea din zona respectiva“, spune Geanin Şerban.

Celor care au ramas, insa, le e intotdeauna mai greu. „Sunt sute de firme de colectare care au contractat credite, au facut leasing pentru masini, au construit hale, si-au dimensionat activitatile in functie de cantitatile de ambalaje pe care le-au preluat in ultimii ani. Ce se va intampla cu ele?“, se intreaba Gabriel Dimirule, manager REMAT Ilfov.

Cu toate ca autoritatile locale si centrale nu au facut nimic pentru a dezvolta un sistem de colectare selectiva in Romania, cateva modificari legislative reusesc sa-i pagubeasca tocmai pe cei care au facut cele mai mari eforturi in acest sens: au strans cantitati considerabile pentru a sustine industria de reciclare si au dat, astfel, un exemplu de eficienta intr-un domeniu pe care statul l-a privit mereu nu ca pe o responsabilitate, ci mai mult ca pe o povara.

Autor: Laurentiu Ungureanu